Video

Transcriere

La apogeul său, Imperiul Roman găzduia aproximativ 30% din populația lumii și, în multe privințe,

a fost punctul culminant al progresului uman. Cetățenii săi s-au bucurat de beneficiile încălzirii centrale,

betonului, geamurilor duble, bancarului, comerțului internațional

și mobilității sociale ascendente. Roma a devenit primul oraș din

istorie cu un milion de locuitori și a fost un centru al

progresului tehnologic, juridic și economic. Un imperiu imposibil de răsturnat, stabil, bogat și puternic.

Până nu a mai fost. Mai întâi încet, apoi brusc, cea mai puternică civilizație de pe pământ

s-a prăbușit. Prin civilizație, înțelegem o societate complexă în care munca este specializată și

apar clase sociale și care este condusă de instituții. Civilizațiile împărtășesc o limbă și o cultură comune dominante

și domesticesc plante și animale pentru a hrăni și întreține orașele mari,

unde adesea construiesc monumente impresionante.

Civilizația ne permite să devenim eficienți la scară mare, să adunăm cantități mari de cunoștințe

și să punem în funcțiune ingeniozitatea umană și resursele naturale ale lumii. Fără civilizație,

majoritatea oamenilor nu s-ar fi născut niciodată. Ceea ce face să fie puțin îngrijorător faptul că colapsul

este regula, nu excepția. Practic, toate civilizațiile se termină, în medie, după 340 de ani.

Colapsul este rareori plăcut pentru indivizi. Identitatea lor culturală comună este spulberată pe măsură ce

instituțiile își pierd puterea de a organiza oamenii. Se pierd cunoștințele, scade nivelul de trai,

crește violența și adesea populația scade. Civilizația fie dispare complet,

este absorbită de vecini mai puternici, fie apare ceva nou,

uneori cu o tehnologie mai primitivă decât înainte.

Dacă așa a fost de-a lungul veacurilor, cum rămâne cu noi astăzi?

kurz

kurzge

kurzgesagt

Așa cum europenii au uitat cum să construiască instalații sanitare interioare și să facă ciment,

noi ne vom pierde tehnologia industrială și, cu aceasta, cele mai mari realizări ale noastre, de

la pizza de un dolar la smartphone-uri sau operația cu laser a ochilor? Vor dispărea și toate acestea?

Astăzi orașele noastre se întind pe mii de kilometri pătrați, călătorim pe cer,

comunicarea noastră este instantanee. Agricultura industrială cu plante cu randament ridicat proiectate,

mașini eficiente și îngrășământ de mare eficiență hrănește miliarde de oameni. Medicina modernă

ne oferă cea mai lungă durată de viață pe care am avut-o vreodată, în timp ce tehnologia industrială ne oferă un nivel fără precedent

de confort și abundență – chiar dacă nu am învățat încă să le atingem fără

să ne distrugem ecosfera. În prezent există, probabil, civilizații diferite care

concurează și coexistă între ele, dar împreună formează și o civilizație globală singulară.

Dar această civilizație modernă, globalizată, este chiar mai vulnerabilă în anumite privințe decât imperiile trecute,

pentru că suntem mult mai profund interconectați.

Prăbușirea lumii industrializate înseamnă literalmente că majoritatea oamenilor vii astăzi

ar pieri, deoarece fără agricultura industrială nu i-am mai putea hrăni.

Și există un risc și mai mare: ce se întâmplă dacă un colaps ar fi atât de

profund distructiv încât nu am putea reindustrializa din nou?

Ce se întâmplă dacă ne-ar distruge șansele de a ne bucura de un viitor înfloritor ca specie multiplanetară?

Un colaps al civilizației globale ar putea fi o catastrofă existențială:

ceva care distruge nu doar viețile tuturor celor vii astăzi,

ci și toate generațiile viitoare care ar fi putut să apară. Toate cunoștințele pe care le-am fi putut

descoperi, arta pe care am fi putut-o crea, bucuriile pe care le-am fi experimentat, s-ar pierde.

Deci, cât de probabil sunt toate acestea?

Să începem cu câteva vești bune. Deși prăbușirile civilizației au avut loc în mod regulat,

niciuna nu a deraiat vreodată cursul civilizației globale. Roma s-a prăbușit,

dar Imperiul Axumit sau Teotihuacánii și, bineînțeles, Imperiul Bizantin au continuat.

Cum rămâne cu prăbușirea bruscă a populației?

Până acum nu am văzut o catastrofă care să fi ucis mult mai mult de 10% din

populația globală. Fără pandemie, fără dezastre naturale, fără război.

Ultimul exemplu clar de scădere rapidă a populației globale a fost Moartea Neagră,

o pandemie a ciumei bubonice din secolul al XIV- lea, care s-a răspândit în Orientul Mijlociu și în

Europa și a ucis o treime din toți europenii și aproximativ 1/10 din populația globală.

Dacă vreun eveniment urma să provoace prăbușirea civilizației, acesta ar fi

trebuit să fie. Dar chiar și Moartea Neagră demonstrează mai mult reziliența umanității decât fragilitatea ei.

În timp ce vechile societăți au fost perturbate masiv pe termen scurt,

pierderea intensă de vieți omenești și suferința nu au avut un impact negativ asupra dezvoltării economice

și tehnologice europene pe termen lung. Dimensiunea populației și-a revenit în decurs de două secole

și doar două secole mai târziu, a început Revoluția Industrială.

Istoria este plină de recuperări incredibile după tragedii oribile. Luați ca exemplu bombardamentul atomic de la

Hiroshima în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 140.000 de oameni au fost uciși și 90% din oraș a fost cel puțin parțial

incinerat sau redus la ruine. Dar, împotriva oricărui pronostic, au făcut o recuperare remarcabilă! Populația din Hiroshima și-a

revenit în decurs de un deceniu, iar astăzi este un oraș înfloritor de 1,2 milioane de locuitori.

Nimic din toate acestea nu a făcut ca aceste evenimente oribile să fie mai puțin oribile pentru cei care le-au trăit.

Dar pentru noi, ca specie, aceste semne de rezistență sunt vești bune.

De ce este Probabilă Recuperarea Chiar și în Cel mai Rău Caz!

Un lucru care diferă de colapsurile istorice este că omenirea are acum o putere distructivă fără precedent:

arsenalele nucleare de astăzi sunt atât de puternice încât un război global ar putea provoca o

iarnă nucleară și miliarde de morți. Cunoștințele noastre despre propria biologie și despre cum să o

manipulăm devin atât de avansate încât devine posibil să creăm viruși la fel de contagioși

precum CoronaVirusul și mortali precum Ebola. Riscul de

pandemie globală este din ce în ce mai mare decât în trecut. Deci, noi înșine putem provoca un colaps care ar putea

fi mult mai rău decât lucrurile pe care natura ni le-a aruncat până acum. Dar dacă, să spunem, 99% din populație

ar muri, civilizația globală s-ar prăbuși pentru totdeauna? Ne-am putea recupera după o asemenea tragedie?

Avem câteva motive să fim optimiști. Să începem cu mâncarea. Există un miliard de

muncitori agricoli astăzi, așa că, chiar dacă populația globală a scăzut la doar 80 de milioane,

este practic garantat că mulți supraviețuitori ar ști să producă alimente.

Și nu trebuie să începem de la punctul unu, deoarece am putea folosi totuși culturi moderne de mare randament.

Porumbul este de 10 ori mai mare decât strămoșul său sălbatic; roșiile antice erau de mărimea mazării de astăzi.

După agricultură, următorul pas către redresare

ar fi reconstruirea capacității industriale, cum ar fi rețelele electrice și producția automată.

O problemă uriașă este că economiile noastre de scară fac imposibil să reluăm de unde am rămas.

Multe dintre industriile noastre de înaltă tehnologie sunt funcționale doar din cauza cererii uriașe

și a lanțurilor de aprovizionare intens interconectate de pe diferite continente.

Chiar dacă infrastructura noastră ar rămâne nevătămată, am face pași uriași înapoi din punct de vedere tehnologic.

Dar, din nou, ne gândim la intervale de timp mai mari. Industrializarea a avut loc inițial la

12.000 de ani după revoluția agricolă. Așadar, dacă trebuie să o luăm de la capăt după un colaps masiv,

nu ar trebui să fie atât de greu de reindustrializat, cel puțin pe scară de timp evolutivă.

Există totuși o problemă. Revoluția industrială a fost alimentată, literalmente, de arderea

cărbunelui ușor accesibil și încă ne bazăm foarte mult pe el. Dacă le folosim pe toate astăzi, în

afară de a înrăutăți mult schimbările climatice rapide, ne-am putea împiedica capacitatea de

a ne reveni dintr-o criză uriașă. Așa că ar trebui să încetăm să mai folosim cărbune ușor de accesat,

pentru ca acesta să poată servi drept asigurare pentru civilizație în cazul în care se întâmplă ceva rău.

Un alt lucru care face posibilă recuperarea este că, probabil, vom avea majoritatea informațiilor de care avem

nevoie pentru a reconstrui civilizația. Ne-am pierde cu siguranță o mulțime de cunoștințe instituționale cruciale, în

special pe hard disk-uri pe care nimeni nu le-ar mai putea citi sau opera. Dar o mare parte din

cunoștințele tehnologice, științifice și culturale stocate în cele 2,6 milioane de biblioteci ale lumii

ar supraviețui catastrofei. Supraviețuitorii după prăbușire ar ști ce a fost posibil

și ar putea face inginerie inversă pentru unele dintre uneltele și mașinile pe care le-ar fi găsit.

În concluzie, în ciuda perspectivei sumbre a amenințărilor catastrofale,

naturale sau create de noi înșine, există motive de optimism:

omenirea este remarcabil de rezistentă și, chiar și în cazul unui colaps civilizațional global,

pare probabil că ne-am putea recupera

• chiar dacă mulți oameni ar muri sau ar suferi

greutăți imense. Chiar dacă am pierdut realizările culturale și tehnologice în acest proces.

Dar, având în vedere mizele, riscurile sunt încă îngrozitor de mari. Războiul nuclear și

pandemiile periculoase amenință uimitoarea civilizație globală pe care am construit-o. Omenirea este ca un adolescent, care

merge cu viteză în curbe oarbe, beat, fără centură de siguranță. Vestea bună este că este încă

suficient de devreme pentru a se pregăti și pentru a atenua aceste riscuri. Trebuie doar să o facem de fapt.

Am realizat acest videoclip împreună cu Will MacAskill,

un profesor de filozofie la Oxford și unul dintre fondatorii mișcării pentru altruism eficient,

care se referă la a face cel mai mult bine pe care îl poți face cu timpul și banii tăi.

Will tocmai a publicat o nouă carte numită “What We Owe The Future”,

care este despre modul în care TU poți influența pozitiv viitorul pe termen lung al

lumii noastre. Dacă vă plac videoclipurile Kurzgesagt, sunt șanse mari să vă placă!

Cartea are câteva argumente destul de contra-intuitive,

cum ar fi că riscurile din noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială și biologia sintetică, sunt cel puțin la fel de

grave ca cele legate de schimbările climatice. Sau că lumea nu conține prea mulți oameni,

ci prea puțini. Și mai ales că acțiunile de zi cu zi, cum ar fi reciclarea sau refuzul de a zbura

pur și simplu nu sunt atât de mari în comparație cu locul în care donezi sau cu ce carieră urmezi.

Cel mai important, susține că, acționând cu înțelepciune,

TU poți contribui să faci ziua de mâine mai bună decât azi. Și cum NOI împreună

putem construi o lume înfloritoare pentru miile sau milioanele de generații care vor veni după noi.

Multe lucruri despre care vorbim în mod regulat la Kurzgesagt sunt discutate aici, în detaliu.

Consultați “Ce Datorăm Viitorului”, oriunde îți iei cărțile sau cărțile audio.

Am reușit să deblocăm o nouă frică pentru tine?

Să contracarăm teama existențială cu apreciere pentru umanitate.

Uite cât de departe am ajuns ca specie. Ce am construit

și unde ne-am adunat. Fie ca acest nou poster cu harta lumii să fie un memento a ceea ce putem realiza.

Mulțumim pentru Vizionare!!