Video

Transcriere

Constiinta este, probabil cel mai mare mister al naturii

La baza,

aceasta este ceea ce ne permite sa fim constienti, atat de imprejurari, cat si de noi insine.

Dar gandindu-ne la constiinta, ne face sa ne invartim in cerc.

Cu totii stim, intuitiv, ce anume este constiinta.

Este… asta:

Ceea ce experimentezi aici, chiar acum.

Dar imediat ce incercam sa punctam ce anume este exact, ne face sa ne repezim la o gura de aer proaspat.

Si nu doar noi, filozofi si oameni de stiinta se chinuie sa defineasca constiinta.

Diferite scoli si idei se intrec intre ele, insa nici una nu a ajuns macar aproape de a o dezlusi.

Este frustrant de realizat ca nu intelegem ce ne face constienti asupra noastra si a lumii.

Aici, constiinta si inteligenta sunt relationate, dar totusi nu sunt acelasi lucru.

Vom vorbit mai pe larg despre teoriile constiintei si inteligentei in alte video-uri.

Cam ceea ce ne face umani,

constiinta noastra este foarte probabil sa fi evoluat din forme mult inferioare,

ca un produs al evolutiei prin selectie naturala.

A aparut, probabil, dintr-o secventa de 100 de milioane de ani de micro-pasi fara numar,

care impreuna creeaza un fel de gradare a constiintei.

Care a fost primul pas pe acest drum, de la non-constient

la constiinta de baza care ulterior a condus la cea avansata pe care noi, oamenii, o experimentam astazi?

[Intro]

Luati o piatra.

Consensul este ca piatra nu are constiinta. Totusi, nici macar legat de asta, nu toata lumea este de acord.

Unii panpsihici sustin ca o bucata de piatra poate avea o “viata” interioara.

Totusi, nu exista nici o dovada pentru o astfel de presupunere, deoarece pietrele nu au un comportament.

Viata interioara nu poate fi dovedita sau nu.

Un punct mai bun de a incepe este cu vietuitoarele.

O creatura, sau un sine, este parte a universului care se intretine si se reproduce.

Pentru asta, e nevoie de energie.

Si aici intervine constiinta asupra lumii.

Functia originala a constiintei a fost, probabil, sa directioneze un sine mobil ce nu avea energie

catre o sursa de hrana.

Pe o scala mai mica a vietii, nu ai nevoie de constiinta pentru a gasi hrana.

Trichopax Adhaerens - una din cele mai simple animale se misca haotic.

Incetineste in prezenta hranei si se grabeste in absenta acesteia.

Asta este foarte benefic si face micuta creatura sa petreaca mai mult timp unde se gaseste mancare

decat unde nu este.

Dar niciodata nu se misca intr-o anumita directie, catre o anumita tinta,

si nu are nevoie sa fie constienta asupra mediului sau.

Primul pas major catre constiinta

a fost probabil facut atunci cand eul mobil a inceput sa se se miste intr-o directie.

Miscandu-se inspre ceea ce este bun pentru ei, de exemplu mancarea, si departe de ce nu e,

ca de exemplu cineva care credea ca ei erau mancarea.

Sa luam Degesia tigrina - un vierme minuscul, cunoscut pentru fata sa amuzanta.

Uneori, viermelui ii este foame, uneori nu.

Asta inseamna ca atunci cand se misca,

viermele nu doar ca produce un raspuns asupra unui stimul extern,

dar ca actiunile sale depind de sine, de starea fiziologica,

daca este flamand sau satul.

Atunci cand tocmai a mancat, viermele este mai putin energic,

dar atunci cand a flamanzit pentru ceva timp, se va misca in directia hranei apetisante.

Acesta foloseste chimo-receptorii de pe cap pentru a mirosi mediul,

si a-l ghida in directia in care mirosul hranii este cel mai puternic.

Dupa ce a gasit si mancat, viermele nostru se intoarce intr-un spatiu intunecos pentru a digera in siguranta,

pana cand ii este foame iarasi.

Dar animalele care urmeaza orbeste simtul mirosului, nu au un obiectiv concret in cap.

Acestora inca le lipsesc orice simt legat de orientare.

Deci, urmatorul pas pe scala constiintei este de a adauga o perceptie a distantei,

cum ar fi vederea.

Vederea adauga context si adancime asupra lumii noastre.

Impreuna cu viziunea vine si simtul spatiului unde atat noi, cat si hrana exista.

Aceasta adauga o noua dimensiune asupra constiintei si este un pas major catre constiinta familiara.

Un aparat optic, cum ar fi ochiul, ne permite sa vizualizam obiectivul si sa tintim catre el.

Dar chiar si in acest stagiu, sinele este capabil doar sa urmareasca mancarea atata timp cat o poate vedea.

Deci, urmatorul pas logic trebuie sa se intample in interior.

Pentru a vizualiza hrana in absenta ei, de exemplu,

sinele trebuie sa isi creeze un fel de reprezentare interioara asupra lumii.

Acum, un animal poate continua sa caute hrana, chiar si atunci cand nu se afla in raza sa senzoriala.

Datorita acestei reprezentari interioare asupra a ce este relevant in lume,

acesta poate ramane concentrat pe ce este hrana si pe dorinta de a o avea.

Subiectul nostru este acum intr-o lume cu care se poate acomoda.

Abilitatea de a isi aminti lucruri a aparut.

Multumita memoriei, animalele pot fi distrase de la obiectiv pentru cateva secunde,

insa isi vor continua drumul ulterior.

Un fenomen asociat se numeste “permanenta obiectului”.

Acesta descrie faptul ca lucrurile vor continua sa existe chiar si atunci cand nu le putem vedea.

Aceasta capabilitate este impartasita de unele mamifere si pasari, si poate si de altea animale de asemenea.

Copiii tind sa dezvolte aceasta abilitate in jurul varstei de 8 luni,

pe cand un pui de gaina dovedeste aceeasi abilitate intr-o zi sau doua de la nastere.

Capacitatea de a ne aminti un lucru in absenta acestuia, sugereaza prezenta existentei timpului.

Simtul timpului este un pas major pe scala constiintei.

Poate, de asemenea, sa permita cuiva sa priveasca in viitor si sa il anticipeze.

Gainile adulte, de exemplu, sunt capabile sa reziste tentatiei de a manca, daca se asteapta la o masa mai mare,

ca premiu pentru abtinerea de moment.

Aceasta multumire intarziata inseamna ca exista abilitatea de a vizualiza premiul care exista doar in viitor,

ceea ce poate fi o provocare chiar si pentru adulti.

Gaitele albastre de California sunt experte in multumirea intarziata.

Aceastea arata un simt si mai elaborat al viitorului cand isi ascund hrana intr-o scorbura

pentru a o consuma mai tarziu.

Gaita isi va re-ascunde hrana daca observa un potential hot ce o priveste.

Asta inseamna ca ele sunt stiu ca exista altele asemenea,

care sunt constiente si vad lumea din perspectiva lor.

Gaitele albastre pot, intr-un fel, sa citeasca mintile suratelor.

Aceasta abilitate de citit-ganduri este cruciala pentru nivele complexe ale constiintei.

Prin a te pune in pozitia altora, poti pacali un competitor,

sau sa empatizezi cu un prieten flamand.

Limba preia abilitatea de a citi ganduri si reprezinta ceea ce este absent la un cu totul alt nivel.

Lumea ne da ocazia de a construi ipoteze asupra acesteia,

de a face planuri detaliate si de a comunica cu ceilalti.

Cuvintele ne permit sa gandim despre noi si locul nostru in univers,

si chiar despre constiinta proprie, ceea ce vom detalia in urmatoarele video-uri.

Deci, care este originea constiintei?

Probabil a inceput ca o miscare asupra unui since flamand spre o sursa de hrana.

Acest instinct de supravietuire ne-a oferit un avantaj asupra competitorilor care se miscau haotic sau deloc.

Probabil totul a inceput cu nevoia de mai multa hrana.

Deci, chiar si cu constiinta noastra sofisticata ce ne permite sa visam la spatiu,

sa construim zgarie-nori sau sa ne obsedeze asupra unor romane,

nu este nici o surpriza ca nu ne putem opri din a ne gandi unde vom manca mai tarziu.

Intr-un mod colectiv, am pus atat de multe ganduri si ingeniozitate asupra mancarii,

incat acum putem face mancarea sa vina la noi fara prea mult efort constient.

Acest video este parte a unei serii de 3 video-uri despre intrebarile asupra vietii si universului,

si a fost posibil cu ajutorul unui grant de la Fundatia Templeton World Charity.

Puteti gasi sursele si mai multe materiale de citit in descrierea acestui video,

sau sa descarcati cartea lui Rupert Glasgow despre Constiinta, gratuit, in link-ul de mai jos.

Daca vrei sa ne ajuti sa facem mai multe video-uri, o poti face pe patreon.com,

sau prin a lua unul din posterele noastre din magazin.