Video

Transcriere

Uneori, lumea pare fi, hmm, plictisitoare.

Am vizitat deja toate insulele cele mai îndepărtate, am cucerit Arctica, am pătruns până în adâncul junglelor.

Dar mai există un loc care rămâne a fi explorat.

Este vorba de un deșert umed, inhabitat de creaturi misterioase care viețuiesc într-un întuneric total.

Adâncul mării.

Haideți să ne scufundăm împreună.

[♫ Intro ♫]

Dacă ne-am uita la scala absolută a oceanelor de pe pământ

ar fi greu de crezut că mai puțin de 2% din întreaga biomasă a Pământului viețuiește aici.

Și din acest procentaj mic, aproape 90% e localizată la primii 200 metri, în imediata apropiere de suprafață.

Aici începe călătoria noastră.

Aici, lumina încă poate pătrunde, ceea ce permite ca fotosinteza să aibă loc.

Fitoplanctonul, trilioane de alge unicelulare și bacterii formează fundamentul

ecosistemului oceanului, și sunt consumate de planctonul mai mare, care e consumat de alte specii, la rândul său.

Fundul mării la această adâncime este asemănător pădurii amazoniene, fiind acoperit deseori de recife de coral, alge

și alte plante marine care reprezintă casa unei varietăți imense de viețuitoare marine.

Până acum, ne-am îndreptat atenția spre acest mediu, comparativ, mai plăcut

unde pescuim, înotăm, poluăm și facem știință.

Așadar, să ne scufundăm mai adânc.

Deplasându-ne de la apele familiare de coastă mai adânc, spre apele mai îndepărtate, ajungem, în cele din urmă, la marginea

raftului continental, unde întâlnim panta continentală,

un lung povârniș care coboară până în adâncul mării.

Cu fiecare metru în adâncimea apelor, lumina devine tot mai slabă, ceea ce înseamnă

tot mai puține plante, astfel încât panta continentată aparent abruptă devine tot mai asemănătoare suprafeței lunii.

Imaginea din fața noastră pare a fi o întindere nesfârșită de apă.

Lasând panta în urmă, intrăm într-o zonă cunoscută ca Zona Crepusculară, portalul spre adâncul mării.

Pe măsură ce ne scufundăm, presiunea apei atinge cote fatale.

Cea mai adâncă scufundare de până acum a fost de până la 332 metri.

La această adâncime, presiunea e similară cu greutatea a 200 de mașini puse peste tine.

Și totuși, nu suntem decât la 3% din călătoria noastră.

Cu toate că acestă regiune pare destul de necruțătoare, mulți pești și alte animale

își petrec aici jos cel puțin jumătate din viață.

În timpul zilei, e un loc potrivit pentru a se odihni și a-și reface forțele, ascunse de prădătorii apelor întunecate.

Noaptea, se pot deplasa în zonele mai puțin adânci, pentru a se hrăni din apele de suprafață, bogate în hrană.

În acestă zonă de tranziție dintre crepuscular și întuneric, lumina devine un instrument important.

Peste 90% din speciile care locuiesc în aceste adâncimi

folosesc chimicale bioluminiscente pentru a crea lumină.

Făcând acest lucru, reușesc să se camufleze împotriva luminii slabe, să trimită semnale potențialilor parteneri

sau să încurce și să sperie prădătorii.

Sau, pot folosi lumina pentru a vâna.

Un alt instrument necesar supraviețuirii în adâncuri este lucrul în echipă.

La adâncimea de 700 metri, putem întâlni o colonie de sifonofore.

Acestea pot atinge 50 de metri în lungime, dar nu sunt mai late decât o coadă de mătură.

Pentru a atrage prada, colonia emană o lumină albastră sau roșie, aprinsă

și întind o perdea de tentacule pline de ace toxice care ar ucide orice s-ar apropia prea aproape.

Totuși, majoritatea speciilor care trăiesc aici trebuie să se bazeze pe o resursă mai puțin sigură: Zăpada Marină.

O materie albă, asemănătoare fulgilor de zapadă, care cade în mod constant de la suprafață până în adâncul oceanului.

Este alcătuită din plante și animale moarte,

excremente,

scoici, nisip sau praf.

Chiar dacă nu sună prea apetisant, fără această resursă de hrană crucială, viața din adâncul apelor s-ar stinge de foame.

Anume în această zonă ar putea avea loc cele mai fascinante confruntări dintre doi inamici foarte improbabili.