Video

Transcriere

Chiar în acest moment, te afli pe o margine îngustă între viață și moarte.

Probabil că nu simti, dar există o cantitate incredibilă de activitate

ce are loc în interiorul tău,

iar această activitate nu se poate opri niciodată.

Imaginează-te ca un arc căzând în jos pe o scară rulantă care se mișcă în sus.

Partea care se află în cădere reprezintă procesele de auto-replicare ale celulelor tale.

Scara rulantă reprezintă legile fizicii care te conduc înainte.

A fi viu înseamnă a fi în mișcare, dar a nu ajunge niciodată nicăieri.

Dacă ajungi în vârful scării rulante, nu mai este posibil să cazi și ești mort pentru totdeauna.

Oarecum neliniștitor, universul vrea să ajungi în vârf.

Cum eviți asta? Și de ce trăiești?

Toată viața se bazează pe celulă.

O celulă este o bucată din universul mort care s-a separat de restul, astfel încât să-și poată face singura treaba o perioadă.

Când această separare se oprește, moare și se alătură din nou universului mort.

Din păcate, universul și-ar dori ca viața să nu își facă singură lucrurile.

Din anumite motive, nu este un fan al lucrurilor interesante, ci încearcă să fie cât mai plictisitor.

Numim acest principiu „entropie” și este o regulă fundamentală a universului nostru.

Este destul de complicat și contraintuitiv, așa că o vom explica în detaliu într-un alt videoclip.

Deocamdată, tot ce trebuie să știți este că lucrurile vii sunt în mod inerent excitante.

O celulă este umplută cu milioane de proteine ​​și cu milioane de molecule mai simple precum apa.

Mii de procese complexe, de auto-replicare, se petrec până la sute de mii de ori în fiecare secundă.

Pentru a rămâne în viață și interesant, trebuie să muncească constant pentru a nu se ajunge la entropie și a deveni plictisitor și mort.

Celula trebuie să mențină o separare de restul universului.

Face acest lucru, de exemplu, prin păstrarea unei concentratii de molecule inauntru diferita fata de concentratia de molecule din afara.

prin pomparea activă a excesului de molecule.

Pentru a face chestii de genul acesta, o celulă are nevoie de energie.

Energia este capacitatea lucrurilor din univers de a lucra; a muta sau manipula un lucru; pentru a crea schimbare.

Această abilitate nu poate fi creată sau distrusă.

Cantitatea stabilită de energie din univers nu se va schimba niciodată.

Nu știm de ce, doar așa este.

Așadar, în urmă cu miliarde de ani, una dintre cele mai cruciale provocări pentru primele ființe vii a fost să obțină energie utilizabilă.

Nu știm multe despre primele celule, cu excepția faptului că și-au obținut energia din reacții chimice simple.

Și au găsit in final sistemul de transfer de energie: blocul energetic pentru construirea vietii:

Molecula Adenozin Trifosfat, sau ATP.

Structura sa o face deosebit de bună la acceptarea și eliberarea de energie.

Atunci când o celulă are nevoie de energie, de exemplu, pentru a pompa molecule sau pentru a repara o mașină stricată,

acesta poate descompune ATP și poate folosi energia chimică pentru a lucra și pentru a crea schimbări.

Acesta este motivul pentru care ființele vii sunt capabile să facă lucruri.

Nu știm când sau cum exact a fost creată prima moleculă de ATP pe Pământ.

Dar fiecare lucru viu pe care îl cunoaștem folosește ATP, sau ceva foarte asemănător, pentru a-și menține mașina internă funcțională.

Este crucial pentru aproape fiecare proces.

Plantele, ciupercile, bacteriile și animalele au nevoie de el ca să supraviețuiască.

Fără ATP, nu ar putea fi viata pe Pamant

Posibil, oriunde.

În timp ce descompunerea substanțelor chimice pentru a crea energie este frumos și toate cele,

viața timpurie a ratat cea mai mare sursă de energie disponibilă:

Soarele.

Soarele fuzionează atomii și radiază fotoni care transportă energie în sistemul solar.

Dar această energie este brută și nedigestibilă.

Trebuie rafinată.

După sute de milioane de ani de evoluție, în cele din urmă, o celulă și-a dat seama cum să mănânce Soarele.

Aceasta a absorbit radiațiile și a transformat o mare parte din acestea în mici pachete chimice îngrijite pe care le-ar putea folosi pentru a rămâne în viață.

Numim acest proces: fotosinteză.

Îți iei fotoni care se încarcă cu energie electromagnetică,

și utilizezi o parte din această energie pentru a îmbina și combina diferite molecule împreună.

Energia electromagnetică este transformată în energie chimică stocată în molecula ATP.

Acest proces a devenit și mai bun, deoarece unele celule au învățat să creeze pachete chimice mai bune:

Glucoză, sau zahăr.

Ușor de descompus, bogată în energie și destul de gustos.

Acest lucru este atât de convenabil, încât unele celule au decis că, în loc să facă toată fotosinteza neplăcută de unele singure,

pur și simplu ar înghiți alte celule care au făcut-o și și-ar lua glucoza și ATP.

Aceasta este considerată pe scară largă una dintre cele mai mari trădări din istoria evolutivă.

Și așa au continuat lucrurile.

Celule fotosintetizante ar putea valorifica în mare parte energia de pe suprafețele lor,

ceea ce le-a limitat producția maximă de energie,

care le-a limitat oarecum căile evolutive.

Deci, timpul a trecut.

Unele celule au făcut zahăr, altele le-au mâncat.

Evoluția și-a făcut lucrurile, dar lucrurile în general au rămas la fel timp de sute de milioane de ani.

Până într-o zi, o celulă a mâncat alta și n-a ucis-o.

În schimb, au devenit o singură celulă.

Nimic nu se schimbase în acea zi, dar Pământul va fi diferit pentru totdeauna.

Această celulă a devenit strămoșul tuturor animalelor de pe această planetă.

Balenele albastre, amiba.

Dinozauri, meduze

Armadillos de zână roz și Sunda colugos.

Și desigur, tu.

Toți își pot urmări existența în acest moment.

Fuziunea a două ființe vii este atât de importantă,

pentru că atunci când cele două celule au devenit una, acestea au devenit mult mai puternice.

Fosta celulă independentă din interior, ar putea înceta să încerce să supraviețuiască.

S-ar putea concentra pe un singur lucru: să facă ATP.

A devenit centrala energetică celulei: prima mitocondrie.

Locul de muncă al celulei gazdă a devenit asigurarea supraviețuirii în lumea periculoasă,

și să ofere mitocondriei hrană.

Mitocondria, practic, inverseaza fotosinteza, într-un proces la fel de complex.

Ele iau molecule de zahăr pe care le-am obținut din mâncarea altor viețuitoare,

le ard cu oxigen și molecule precursoare, pentru a face noi molecule ATP bogate în energie.

Acest proces funcționează ca un cuptor mic și scuipă deșeuri precum CO2,

apă și un pic de energie cinetică pe care o experimentezi ca căldură corporală.

Această primă diviziune a muncii, însemna că noua celulă avea mult mai multă energie disponibilă decât orice celulă înainte,

ceea ce a însemnat mai multe posibilități pentru evoluție de a dezvolta celulele mai complexe.

La un moment dat, aceste celule au început să formeze grupuri mici sau comunități,

care duc la viață multicelulară și, în final, la tine.

Astăzi, sunteți o grămadă de trilioane de celule, fiecare plină cu zeci,

dacă nu chiar sute de mașini mici care vă oferă energie utilizabilă pentru a rămâne în viață.

Dacă acest proces este întrerupt, chiar și pentru câteva minute, muriți.

Dar dacă viața este atât de fragilă, nu ar fi o idee bună să stocăm ATP, la fel cum depozităm zahăr în celulele din țesutul gras,

ca să nu murim dacă încetăm să respirăm o perioadă?

Dacă viața a rezolvat atâtea probleme pentru a te face să trăiești astăzi, care e treaba cu moartea rapida?

Chiar și bacteriile simple precum E. Coli fac de aproximativ 50 de ori greutatea lor corporală de ATP pentru fiecare diviziune celulară.

Trilioanele de celule au nevoie de mult ATP pentru a vă păstra în preajmă.

În fiecare zi, corpul tău produce și transformă aproximativ 90 de milioane, miliarde de miliarde de molecule de ATP: aproximativ propria greutate corporală.

Ai nevoie de o cantitate de ATP cât o persoană întreagă doar pentru a trece o singură zi în plus în viață.

Chiar și stocarea suficientă de ATP pentru a rezista câteva minute este practic imposibilă.

O moleculă de ATP este foarte bună pentru a schimba rapid energia,

dar este groaznică pentru depozitare, deoarece are doar un procent din energia unei molecule de glucoză si de trei ori masa sa.

Așadar, ATP este produs constant și utilizat destul de repede.

Aceasta a fost povestea scurtă și simplificată a moleculei care iti permite să fii diferit față de universul mort,

și să fii arcul de pe scara rulantă.

Este o poveste ciudată.

Există această moleculă de care ai nevoie pentru a supraviețui în orice moment.

Ai nevoie de ea pentru a continua mișcarea, deoarece chiar și o scurtă pauză îți oprește arcul.

Și trebuie să o creezi singur.

Este ca și cum ai conduce o mașină cu viteză maximă, în timp ce produci combustibil în portbagaj

cu deșeurile pe care le ridici de pe marginea drumului.

Din câte știm, totul a început acum miliarde de ani,

când părți minuscule ale universului mort s-au reunit și au devenit

altceva pentru o clipă.

A putut continua.

A putut crește.

Momentul acela a pus în mișcare arcul și a continuat mișcarea de atunci.

De la primele celule, la tine urmărind acum acest lucru.

La un moment dat, vă veți contopi din nou cu restul universului mort.

Poate îi vei spune povești despre aventurile tale.

Poate nu.

Dar înainte de a afla,

trebuie să faci ceea ce viața face cel mai bine.

Realizarea unui univers mort, mult mai interesant.

Dacă în prezent sunteți plictisit pentru orice motiv și doriți să vă faceți viața mai interesantă,

avem ceva pentru tine.

Ne-am asociat cu Skillshare: o comunitate de învățare online

care oferă mii de cursuri pentru toate nivelurile de abilități pe tone de abilități creative precum

ilustrare, animație, gătit, scriere creativă sau film și videoclip.

A învăța ceva în timp ce creezi lucruri pentru tine este destul de distractiv și plin de satisfacție.

Dacă doriți să învățați animație, am făcut câteva cursuri de Skillshare

unde am explicat cum am animat scene din videoclipurile noastre, cu lecții video și proiecte hands-on.

Puteți obține acces nelimitat la toate clasele cu mai puțin de 10 USD pe lună, cu o cotizație anuală premium,

și, primii 1.000 de spectatori Kurzgesagt care vor face click pe linkul din descriere vor primi o încercare gratuită de două luni.

Și dacă tocmai începeți, pentru începătorii care doresc să înfundați un picior în ilustrații similare cu ale noastre,

vă recomandăm „Vector Illustration: Utilizarea constrângerilor creative pentru a vă găsi stilul” de Rick Berkelmans.

Încercați doar să vă îmbunătățiți abilitățile și, în același timp,

a combate plictiseala de a fi blocat înăuntru.

Dacă doriți să deveniți creativi cu noi abilități și susțineți Kurzgesagt, încercați!

Quack

Duck: De ce plutesc fără scop în acest univers?