Video

Transcriere

Stelele neutronice sunt unele dintre cele mai extreme obiecte din Univers.

Sunt ca niște nuclee atomice imense

Cu diametrul de ordinul kilometrilor,

De o densitate și violență extraordinară

Dar cum poate exista așa ceva?

Viața unei stele este determinată de două forțe aflate în echilibru

Propria sa forță gravitațională,

și presiunea radiată de fuziuniea din interiorul ei.

În miezul stelelor, hidrogenul fuzionează, formând heliu.

În cele din urmă, hidrogenul din miez dispare.

Dacă steaua este suficient de masivă, heliul fuzionează în atomi de carbon.

Nucleul acestor stele masive devin stratificate precum cepele,

elemente din ce în ce mai grele formându-se în centrul lor.

Carbonul fuzionează în neon, care duce la apariția oxigenului, ce va determina apariția siliciului.

La final, fuziunea determină aparția fierului, moment în care acest proces încetează.

Când fuziunea se oprește, presiunea radiată scade rapid.

Steaua ajunge în dezechilibru,

iar dacă masa miezului depășește 1.4 mase solare, urmează o prăbușire catastrofică.

Învelișul exterior al miezului ajunge la viteze de până la 70 000[km/s]

în timp ce se prăbușește spre centru stelei.

Acum doar forțele fundamentale din interiorul atomilor luptă împotriva colapsului gravitațional.

Repulsia cuantică a electronilor este învinsă,

iar electronii și protonii fuzionează în neutroni cu densitatea egală cu cea a nucleului atomic.

Straturile exterioare ale stelei sunt catapultate în spațiu, într-o explozie numită supernovă.

Astfel se obține o stea neutronică!

Masa sa este cuprinsă între cea a 1 și 3 sori, dar comprimată într-un obiect lat de 25 km!

Și echivalentul a 500 000 de planete Pământ devine de dimensiunea cartierului Manhattan.

Un metru cub de stea neutronică va conține masa unui cub de fier cu latura de 700 m.

O greutate de 1 miliard de tone, cam cât greutatea Everestului, într-un spațiu de dimensiunea unui cub de zahăr.

Gravitația unei stele neutronice este de asemenea impresionantă!

Dacă am elibera un obiect la o distanță de 1 m deasupra suprafeței sale, acest ar atinge steaua în 1 us,

atingând o accelerație de 7.2 milioane km/h

Suprafața sa este extrem de plată, cu abateri de maxim 5 mm

cu o atmosferă foarte subțire de plasmă albă.

Temperatura suprafeței este de 1 milion de Kelvin, comparat cu 5 800 de Kelvin dat de Soarele nostru.

Să privim interiorul unei stele neutronice!

Crusta este extrem de solidă, cel mai probabil fiind dintr-o rețea de nuclee de atomi de Fier

cu o mare de electroni în jurul lor.

La apropierea de miez, se observă mai mulți neutroni și mai puțini protoni,

până se ajunge la o masă amorfă de neutroni.

Miezul stelelor neutronice este foarte ciudat.

Nu se știe care sunt proprietățile lor, dar se presupune că este masă super fluidă de neutroni,

sau un fel de materie de cuarci foarte densă: plasmă cuarc-gluon.

Asemenea obiecte nu apar decât în asemenea condiții extreme.

În multe privințe, o stea neutronică este ca un nucleu atomic imens.

Diferența cea mai mare este că nucleele atomice rămân intacte datorită forței tari, iar stele neutronice datorită gravitației.

Se mai remarcă și alte proprietăți extreme.

Stelele neutronice se rotesc foarte repede, cele tinere de câteva ori pe secundă.

Iar dacă în apropiere se găsește o stea care să hrănească steaua neutronică, aceasta se învârte de sute de ori pe secundă.

Corpul PSRJ1748-2446ad se rotește cu 252 milioane km/h,

viteză care determină o formă ciudată a stelei.

Aceste obiecte sunt numite pulsari, pentru că emit semnale radio.

Iar câmpul magnetic al unei stele neutronice este de 8 milioane de ori mai puternic decât magnetismul Terrei.

De aceea atomii sunt îndoiți când ajung sub influența sa.

Cred că ne-am făcut înțeleși.

Stelele neutronice sunt unele dintre cele mai extreme și interesante obiecte din Univers.

Sperăm că, într-o zi, vom trimite nave pentru a afla mai multe, obținând și niște poze frumoase!

Dar nu trebuie să ne apropiem așa de tare!

Subtitles by the Amara.org community