Video

Transcriere

În fiecare secundă a vieții tale ești atacat.

Miliarde de bacterii, virusuri și fungi încearcă să te transforme în casa lor.

În consecință, corpurile noastre au dezvoltat o mică armata foarte complexă, echipată cu santinele, soldați, informatori, fabrici de armament și comunicanți,

pentru a te apăra de… Păi, de a muri.

În acest clip, să presupunem că sistemul imunitar are douăsprezece funcții distincte, de exemplu - ucide inamicii, comunică etc.

De asemnea, deține 21 de tipuri de celule diferite și 2 unități proteice angajate.

Aceste celule au până la 4 funcții diferite.

Dacă le distribuim, iată legăturile.

Acum, să le prezentăm mai pe înțeles.

Îm primul rând, adăugăm culori funcțiilor,

și apoi le vom ilustra după cum urmează -

Culoarea din mijloc reprezintă funcția pricipală a celulei,

iar cele din jur reprezinta funcțiile secundare.

Acum sistemul imunitar arată așa…

Adăugăm și legăturile.

Nu-i așa că-i umitoare această complexitate?

În acest clip vom discuta numai despre aceste celule și le vom ignora pe celelalte.

Ce se îmtâmplă când apare o infecție?

E o zi frumoasă, când deodată te-nțepi într-un cui ruginit.

Prima barieră a sistemului imunitar este străpunsă - pielea ta.

Bacteriile învecinate profită de ocazie și pătrund în rana ta.

Ele încep să folosească resursele organismului tău și își dublează numărul la fiecare 20 de minute.

Ele nu sunt descoperite de la început, dar după ce o anumită populație bacteriană este atinsa,

ele își schimbă comportamentul și incep să distrugă țesuturile prin schimbarea mediului din jur.

Sistemul imunitar trebuie să le oprească imediat.

În primul rând intervin santinelele, cunoscuți sub numele de macrofage.

Acestea sunt celule uriașe care păzesc orice regiune de frontieră a corpului tău.

De cele mai multe ori ele reușesc singure să înnăbușe un atac,

pentru că fiecare poate devora până la 100 de intruși.

Ele înghit intrusul cu totul și îl imobilizează în interiorul unei vezicule.

Inamicul este apoi digerat de enzime și omorât.

Pe lângă acestea, macrofagele cauzează inflamație atunci când ordonă vaselor de sânge să elibereze apă spre câmpul de luptă,

astfel încât lupta cu inamicul devine mai ușoară.

Observi asta printr-o mică umflatură.

Atunci când lupta macrofagelor se prelungește,

ele cheamă întăriri, eliberând proteine mesager care indică locul și nivelul de alarmare.

Neutrofilele părăsesc vasele de sânge și se deplasează spre câmpul de luptă.

Neutrofilele se luptă cu asemenea înverșunare încât ucid și celule sănatoase.

Ele mai crează și capcane care prind și omoară bacteriile.

Neutrofilele sunt într-atât de mortale, încât sunt programate să se sinucidă după cinci zile pentru a preveni prea multe stricăciuni.

Dacă acest lucru nu e suficient pentru a opri invazia, intervine creierul sistemului imunitar.

Celula dendritică se trezește, reacționează cu semnalele primite de la soldați și începe să strângă informații cu privire la inamic.

Ele îl rup în fragmente mici și le expun pe exteriorul lor.

Acum celula dendritică are de făcut o decizie crucială.

Ar trebui să cheme forțele anti-virus, care vor eradica celulele infectate ale corpului…

sau o armată de ucigași de bacterii?

În cazul acesta sunt chemați ucigașii de bacterii.

Celula dendritică se deplasează cam într-o zi până la cel mai apropiat ganglion limfatic.

Aici, miliarde de celule T ajutătoare și ucigașe așteaptă să fie trezite.

Atunci când se nasc, celulele T trec printr-un proces complicat de inițiere,

din care numai un sfert supraviețuiește.

Celulele care supraviețuiesc vor deține o funcție exactă.

Celula dendritică va căuta o celulă T cu o alcătuire specifică.

Ea caută o celulă T ajutătoare (helper), care să prezinte pe suprafața sa fragmente complementare cu cele ale intrușilor.

Atunci când găsește o asemenea celulă, începe o reacție în lanț.

Celula T helper este activată și se multiplică de mii de ori.

Unele copii devin celule T de memorie, ce rămân în ganglionul limfatic și te vor face imun împotriva acestui inamic,

altele se deplasează spre câmpul de luptă pentru a da o mână de ajutor,

iar un al treilea grup călătorește spre centrul ganglionului limfatic

pentru a activa o puternica fabrică de armament.

La fel ca și celulele T, ele sunt născute cu un aranjament precis…

…și atunci când o celulă B și o celulă T se întâlnesc, se deslanțuie un adevărat infern.

Celula B se înmulțește repede și începe să producă milioane de arme micuțe.

Ele muncesc atât de asiduu, încât mor repede din cauza epuizării.

Aici, celulele T joacă un alt rol important, ele stimulează fabricile și le spun:

“nu muriți, avem încă nevoie de voi, nu vă dați bătute!”

În acest fel celulele B pot muri dacă infecția a fost îndepărtată, astfel organismul nu-și consumă energia sau se rănește singur.

Dar ce produc celulele B?

Ați auzit binențeles de ei - anticorpii,

mici proteine ce sunt alcătuite astfel încât să se atașeze de suprafața intrusului.

Există diferite tipuri de anticorpi ce au funcții specifice.

Celulele T indică celulelor plasmatice de ce tip este nevoie în această invazie.

Milioane de anticorpi inundă sângele și cuprind tot organismul.

Între timp, la locul infecției situația devine cumplită.

Intrușii s-au înmulțit și incep să rănească organismul.

Celulele santinelă și soldații luptă din greu, dar mor, în acest timp.

Celulele T helper le asistă, ordonându-le să fie și mai agresive și să rămână mai mult timp în viață.

Dar fără ajutor ele nu pot nimici bacteriile.

Dar, a doua linie de apărare ajunge la locul faptei.

Miliarde de anticorpi inundă câmpul de luptă și distrug mulți intruși,

făcându-i neputincioși sau chiar omorându-i.

De asemnea, ei paralizează bacteriile și le fac o țintă ușoară.

Partea din spate e concepută să se asocieze la celulele ucigașe (killer), astfel încât acestea să se lege de inamic și să-l ucidă mai ușor.

Macrofagele sunt foarte utile pentru că adună bacteriile pe care s-au atașat anticorpii.

În acest moment balața se înclină printr-un efort de echipă, iar infecția este nimicită.

La final milioane de celule au murit, dar nu-i mare scofală, celulele noi sunt repede regenerate.

Majoritatea celulelor imunitare sunt acum inutile, și fără să mai aiba vreun scop ele se sinucid, ca să nu se mai piardă resurse.

Dar unele răman în viață - celulele de memorie.

Dacă acest inamic mai este întâlnit din nou, ele vor fi pregatite și-l vor omorî fără măcar să-ți dai seama.

Aceasta a fost o explicație simplificată a câtorva componente ale sistemului imunitar la lucru.

Iți poți imagina cât de complex este acest sistem, chiar și la acest nivel, atunci când ignorăm atâția jucători și toate interacțiunile?

Viața este teribil de complicată, dar dacă ne facem timp să o înțelegem, vom descoperi miracole nelimitate și frumusețe.