Video

Transcriere

Cureaua transportoare a oceanului și Curentul Golfului.

Curenții oceanici au o influenţă directă asupra vieţii noastre.

Ei determină vremea, climatul şi multe altele.

Curenții oceanici și sistemele eoliene

transportă căldură de la ecuator la poli

și funcționează ca un motor mare pentru clima globală.

În oceane, există numeroși curenți.

Așa-numita centură de transport a oceanului este foarte importantă pentru clima noastră.

Acest termen descrie o combinație a curenților

care au rezultat prin schimbul de apă făcut între patru dintre cele cinci oceane ale lumii.

Ele formează un sistem de circulație la nivel mondial.

Centura transportatoare este, de asemenea, denumită „circulația termosalină”,

“termo” referindu-se la temperatură,

și „salină” la conținutul de sare al apei.

Ambele determină densitatea apei.

În timp ce masele de apă pot fi mutate şi de vânt,

diferite densităţi ale coeanelor planetare sunt

responsabile pentru mișcarea lor.

Apa caldă are o densitate mai mică și se ridică la suprafață, în timp ce apa rece se scufundă.

Densitatea apei, de asemenea, crește cu un conținut mai mare de sare.

La ecuator căldura soarelui este deosebit de puternică,

rezultând într-o evaporare mai abundentă și astfel, o creștere a conținutului de sare al apei.

Aici începe Curentul Golfului.

Curentul Golfului este foarte important pentru climatul european.

Lungimea sa de 10.000 de km îl face unul dintre cei mai mari și mai rapizi curenți de pe Pământ,

și este foarte cald.

La aproximativ 2 m/s, aduce până la 100 de milioane m³ de apă pe secundă spre Europa.

Un suflu de vânt constant, vânturile alizee sud-estice,

conduce apa caldă de suprafață către nord-vest, în

Golful Mexic, unde se încălzește la 30°C.

Rotirea Pământului și vânturile de vest, direcționează apoi

Curentul Golfului spre Europa unde acesta se desparte.

O parte curge spre sud, alta spre est către Curentul Canare,

și o a treia parte curge spre nord, unde eliberează o cantitate mare de căldură

în atmosferă sub numele de Curentul Atlanticului de Nord.

Apa devine mai rece acolo.

Conținutul său de sare și densitate crește în baza evaporării

și scade în jos între Groenlanda, Norvegia și Islanda.

Acolo vom găsi, de asemenea cea mai mare cascadă de pe Pământ.

Așa-numitele COȘURI, sub forma unor stâlpi de aproximativ 15 km lățime cu apă care cade de la o înălțime de până la 4.000 m.

17 milioane de m³ de apă pe secundă, sau de aproximativ 15 ori mai multă apă decât

este transportată de către toate râurile din lume.

Acest lucru creează un vîrtej puternic, care trage în mod constant în apă nouă

și este motivul pentru care Curentul Golfului se îndreaptă spre Europa.

Nenumărate specii folosesc Curentul Golfului ca mijloace de transport în călătoriile lor

din Caraibe în zonele nordice.

Dar el (curentul) nu ne aduce doar animale;

o cantitate enormă de aer cald, de asemenea, vine cu ea.

Pentru a putea produce aceeași cantitate de căldură ca cea adusă de curent pe țărmurile Europei,

am avea nevoie de 1 milion de centrale nucleare electrice.

De aceea numim Curentul Golfului „o pompă de căldură”.

Fără ea, temperatura ar fi semnificativ mai rece aici,

cel puțin cinci până la zece grade.

În loc de câmpuri luxuriante, am avea în Europa ierni lungi

și peisaje acoperite cu gheață.

În ultimii ani, oamenii de știință și analiștii și-au exprimat prin intermediul mass-mediei în mod repetat

teama că acest curent (Curentul Golfului) ar putea stagna datorită schimbărilor climatice.

Pentru că în cazul în care calotele polare se topesc, conținutul de sare din apă

din largul coastelor Groenlandei ar scădea, la fel ca și densitatea acestuia.

Curentul Nord-Atlantic nu ar mai fi destul de greu,

și deci, nu se va scufunda ca de obicei.

În cel mai rău caz, asta ar aduce Curentul Golfului, „pompa noastră de căldură”, la oprirea sa.

Unii experți de climă, de asemenea, presupune că schimbările climatice ar putea

compensa acest efect.

Știm că poate fi normal ca climatul să se schimbe

prin a ne uita la dezvoltarea Pământului în ultimele milioane de ani.

Regăsim, prin urmare, epoci de gheață și perioade calde.

În timpul ultimei epoci glaciare, un potop gigantic de apă topită a pus probleme

Curentului Atlantic de Nord, curent care aduce căldură, acoperind astfel emisfera nordică în gheață.

Oamenii de știință au opinii diferite cu privire la impactul pe care schimbările climatice îl vor avea

asupra curelelor transportoare ale oceanelor globale. Dar un lucru este clar:

când climatul se schimbă, atunci sistemul complex de curenți oceanici și vânturi,

care a rămas destul de stabil de la ultima epocă glaciară,

se va schimba în moduri pe care noi încă nu le înțelegem.