Video

Transcriere

Societatea umană este extrem de complexă și fragilă,

cladită pe o serie de piloni.

Unul dintre ei este cel al albinelor.

O treime din mesele oamenilor este posibilă datorită albinelor.

Sunt atât de importante, încât dacă albinele ar dispărea,

mii de plante le-ar urma,

ceea ce ar duce la flămânzirea a câtorva milioane de persoane în anii următori.

Pe deasupra, albinele au un uriaș impact economic.

Valoarea totală a plantelor polenizate anual de acestea

este de aproximativ 265 de miliarde de dolari.

Mâncarea provenită datorită muncii depuse de acestea ar dispărea,

sau ar exista o scădere masivă în productivitate.

Mâncare, incluzând: merele, ceapa, dovleacul și alte plante folosite în hrănirea animalelor,

prin urmare foarte importante în producerea laptelui și a cărnii.

Einstein este citat des pentru vorbele:

„Dacă toate albinele ar muri, oamenii le-ar urma soarta câțiva ani mai târziu”

De fapt, probabil nu a spus asta,

dar există suficient adevăr în această afirmație.

Este neliniștitor, dar albinele au început să dispară.

Milioane de stupi au murit în ultimii ani.

Apicultori din jurul lumii au sesizat o pierdere anuală de 30-90% din coloniile lor.

Să luăm exemplul SUA, unde numărul albinelor este constant în declin

De la 5 milioane de stupi în 1988 la 2.5 milioane azi.

Din 2006, un fenomen numit „colapsul coloniilor”

a afectat albinele în multe țări.

Și nu suntem pe deplin siguri de cauza acesteia.

Tot ce știm este faptul că a devenit o problemă serioasă.

În ultimele decenii, albinele au avut parte de o invazie foarte periculoasă.

Paraziți, ieșiți parcă dintr-un film horror, precum Acarapis woodi,

acarieni microscopici ce tind să infecteze traheele (tuburile de respirat) albinelor.

Aici își depun ouăle și se hrănesc cu fluidele victimelor,

slăbindu-le considerabil și petrecându-și întreaga viață în interiorul albinelor.

Sau Varroa destructor ,un nume potrivit din cauza faptului că se pot reproduce

exclusiv în stupurile albinelor, fiind unul dintre cei mai aprigi dușmani ai albinelor.

Femela acarian se infiltrează în celula incubator și își depune ouăle pe larvele albinelor

înainte ca acestea să devină pupe

și înainte de sigilarea celulei cu ceară de către albinele lucrătoare.

După clocire, tinerii paraziți și mama se hrănesc cu albina nedezvoltată

în siguranța celulei sigilate.

În acest stadiu albina nu este ucisă, ci doar slabită,

pentru a avea destulă putere pentru îndepărtarea sigiliul,

eliberându-se din celulă.

Odată cu aceasta, sunt eliberați și acarienii

liberi pentru a se răspândi în tot stupul,

reluând procesul într-un ciclu de aproximativ 10 zile.

Numărul lor crește exponențial, iar după câteva luni,

pot conduce la colapsul întregului stup.

Odata eliberați, adulții tind să consume fluidele din corpurile albinelor,

slăbindu-le considerabil.

Mai mult decât atât, sunt capabili de transmiterea anumitor viruși ce vătămează albinele și mai mult,

și pot conduce la defecte genetice, precum aripi nefuncționale.

Dar există și alte pericole, precum viruși și ciuperci.

În circumstanțe normale, aceste fenomene ar trebui să fie suportate cu usurință

si nu reprezintă motiv suficient pentru a explica

înspăimântătoarea cantitate de albine decedate.

În ultimii ani au fost introduse noi insecticide

ce sunt mortale pentru albine.

Neonicotinoidele, o familie chimică similară cu nicotina,

au fost aprobate în anii ‘90 ca alternativă la produse chimice precum DDT.

Ele atacă insectele, lezând sistemul nervos.

Astăzi, sunt cele mai folosite insecticide în lume.

La nivel global, au avut vânzări de 1,5 miliarde de euro în 2008,

reprezentând 24% din piața globală de insecticide.

În 2013, neonicotinoidele erau utilizate pe 95% din plantațiile de porumb și rapiță din SUA

precum și pe majoritatea fructelor și legumelor,

ca: mere, cireșe, piersici, portocale, fructe de pădure, frunze verzi, roșii, cartofi,

cereale, orez, alune, struguri și multe altele.

Albinele intră în contact cu toxina

în timp ce colectează polen sau prin intermediul apei contaminate

deseori aducând material în stup,

unde se poate acumula și ucide încet întreaga colonie.

Toxinele rănesc albinele într-o varietate oribilă de moduri.

Ingerate în doze mari pot produce convulsii, paralizie și moarte

dar chiar și dozele mici pot fi fatale.

Pot face albinele să uite cum să navigheze prin lume.

În acest fel albinele zboară în sălbaticie, se rătăcesc și mor singure, departe de stupul lor.

Dacă asta se întamplă des, un stup își poate pierde abilitatea de a se auto-susține.

Stim ca neonicotina afectesază albinele

și că avem nevoie urgentă de o alternativă,

amânarea acestui lucru aduce profit de miliarde de dolari anumitor companii

Studiilie sponsorizate de industria chimica apar în mod magic pentru a demonstra

o toxicitate mult mai mică la albine în comparație cu cele făcute de oameni de știință independenți.

Dar există mulți alți factori care contribuie la decesul albinelor

cum ar fi prea multă uniformitate genetică, monoculturi,

nutriție săracă din cauza supraaglomerării, stresul cauzat de activitățile umane

și alte pesticide.

Fiecare factor din acestea reprezintă în sine o problemă majoră pentru albine.

Dar împreună, probabil că sunt răspunzători pentru colapsul coloniilor.

Cu paraziți ce devin din ce mai periculoși

albinele se luptă pentru supraviețuire.

Daca vor pierde, va fi o catastrofă

Asta este o enigmă pe care trebuie s-o rezolvăm daca vrem să continuăm să ne bucurăm

de o abundență relativă și de mâncare diversificată.

Umanitatea este interconectată cu pământul și alte forme de viață

chiar dacă pretindem că nu e adevărat.

Trebuie să avem mai multă grijă de ce e în jurul nostru

dacă nu pentru a păstra frumusețea naturii, măcar pentru a asigura supraviețuirea noastră.

Acest videoclip este sprijint de Academia Australiană de Știință

care promovează și sprijină excelența în stiință.

Aflați mai multe la

www.nova.org.au

Subtitles by the Amara.org community