Video

Transcriere

Existența umană este înfricoșătoare și derutantă.

Acum câteva sute de mii de ani am devenit conștienți, aflându-ne într-un loc ciudat.

Era împânzit cu alte ființe.

Pe unele le puteam mânca, altele ne puteau mânca pe noi.

Existau lichide pe care le puteam bea;

lucruri pe care le puteam folosi pentru a crea mai multe lucruri.

Cerul pe timp de zi avea o mică minge galbenă care ne încălzea pielea.

Cerul nocturn era plin de lumini superbe.

Acest loc era, evident. făcut pentru noi.

Ceva anume ne supraveghea.

Eram acasă.

Aceasta a făcut totul mai puțin înspăimântător și derutant.

Dar pe măsură ce am crescut, am aflat mai multe despre lume și despre noi înșine.

Am învățat că luminile sclipitoare nu strălucesc pentru noi, ci pur și simplu sunt.

Am învățat că nu suntem centrul a ceea ce noi astăzi numim Universul

și că este mult mai bătrân decât credeam.

Am învățat că suntem făcuți din numeroase mici lucruri moarte

care formează lucruri mai mari care nu sunt moarte pentru un motiv sau altul

și că noi suntem doar o altă etapă temporară într-o istorie lungă de ma bine de un miliard de ani.

În întregime, am învățat că trăim pe un fir de praf umed care se mișcă în jurul unei stele de mărime medie

într-o regiune liniștită a unui braț a unei galaxii de mărime medie

care este parte a unui grup de galaxii pe care nu îl vom părăsi niciodată

iar acest grup este doar unul dintre miile care împreună formează un super-ciorchine.

Dar chiar și super-ciorchinele nostru este doar unul dintre miile care formează ceea ce numim Universul observabil.

Universul poate fi de un milioan de ori mai mare, dar nu vom ști niciodată.

Am putea arunca cuvinte ca:

200 de miliarde de galaxii sau mii de miliarde de stele sau bazilioane de planete,

dar toate aceste numere nu au nici o importanță. Creierele noastre nu pot înțelege aceste concepte.

Universul este prea mare. Este prea mult.

Dar mărimea nu este cel mai complicat concept căruia trebuie să îi facem față.

Este timpul. Sau mai precis, timpul pe care îl avem.

Dacă ești suficient de norocos ca să trăiești până la 100 de ani, ai 5.200 de săptămâni la dispoziție.

Dacă ai 25 de ani acum, atunci mai ai 3.900 de săptămâni rămase.

Dacă vei muri la 70 de ani, atunci mai ai 2.340 de săptămâni rămase.

Mult timp, dar totuși…nu tocmai.

Și apoi ce?

Procesele tale biologice se vor opri

iar modelul dinamic care ești tu nu va mai fi dinamic.

Se va dizolva până nu va mai rămâne nimic din tine.

Unii cred că este o parte din noi pe care nu o putem vedea sau măsura,

dar nu putem afla acest lucru așa că această viață poate fi totul

și putem să murim pentru totdeauna.

Totuși, este mai puțin înspăimântător decât sună.

Dacă nu îți amintești cei 13,75 miliarde de ani care au fost înainte ca tu să exiști,

atunci trilioanele și trilioanele și trilioanele de ani care vin după tine

vor trece fără a observa odată ce nu mai ești.

Închide ochii. Numără până la unu.

Atât de lungă se simte eternitatea.

Și, pe câte știm, în sfârșit Universul însăși va muri și nimic nu se va schimba niciodată.

Videoclipurile noastre provoacă anxietate existențială în mulți oameni și ultimele minute probabil că nu au ajutat.

Așa că vrem să oferim un alt mod de a privi aceste lucruri.

Un punct de vedere neștiințific, subiectiv. Filosofia lui Kurzgesagt, dacă vreți.

Vă rugăm să o acceptați, cu puțin scepticism, totuși deoarece noi nu știm mai multe despre existența umană decât voi.

Noi combatem anxietatea existențială cu nihilismul optimist.

Ce vrem sa spunem prin aceasta?

Ei bine, pentru a sumariza: este foarte puțin probabil

ca acele 200 trilioane de trilioane de stele sunt făcute pentru noi.

Într-un fel, se pare că ni s-a jucat cea mai crudă festă din istorie.

Am devenit conștienți de noi înșine doar pentru a realiza că această poveste nu este despre noi.

Deși este minunat să știm despre electroni și despre „centralele energetice” ale celulei,

știința nu face multe pentru a face asta mai puțin depresiv.

Bine, dar atunci ce?

Primești doar o șansă în viață, ceea ce este înspăimântător, însă totodată te eliberează.

Dacă Universul se sfârșește în Heat Death(Moartea Căldurii),

orice umilire pe care ai suferit-o în viața ta va fi uitată;

orice greșeală ai făcut nu va mai conta la sfârșit;

orice lucru rău pe care l-ai făcut va fi nevalid.

Dacă viața noastră este tot ce vom experimenta, atunci este singurul lucru care contează.

Dacă Universul nu are principii,

singurele principii relevante sunt cele asupra cărora ne hotărâm noi.

Dacă Universul nu are nici un scop, atunci noi dictăm care este scopul său.

Cu siguranță, oamenii nu vor mai exista la un moment dat,

dar până atunci avem ocazia să ne explorăm pe noi înșine și lumea din jurul nostru,

să experimentăm emoțiile

să experimentăm mâncarea, cărțile, răsăritul de soare și să fim unii cu alții.

Faptul că noi suntem capabili să ne gândim la aceste lucruri este în sine incredibil.

Este ușor să ne gândim la noi înșine ca separați de tot, dar asta nu este adevărat.

Suntem la fel de mult o parte din Univers ca și o stea neutronică,

sau o gaură neagră, sau o nebulă.

De fapt, este chiar mai bine: suntem partea lui de gândire și de sensibilitate.

Organele centrale ale Universului.

Suntem cu adevărat liberi într-un teren de joacă de mărimea Universului.

Deci, putem să avem scopul de a fi fericiți și de a construi un fel de utopie în stele.

Nu este ca și cum a aflat tot ce este de știut.

Noi nu știm de ce legile Universului sunt așa cum sunt,

cum viața a ajuns să existe; ce este viața?

Nu avem nici o idee despre ce este conștiința sau dacă suntem singuri în Univers.

Dar putem încerca să aflăm niște răspunsuri.

Sunt miliarde de stele de vizitat, boli de tratat,

oameni de ajutat, emoții fericite de trăit

și jocuri video de terminat.

Sunt atâtea de făcut.

Deci, concluzionând, propabil că ai folosit o bună parte a timpului disponibil ție.

Dacă aceasta este singura noastră șansă în viață,

nu este nici un motiv pentru a nu ne distra și pentru a trăi cât mai fericiți.

Puncte bonus dacă ai făcut mai bună viața altor oameni.

Și mai multe puncte bonus dacă ajuți la construirea unui imperiu galactic al omenirii.

Fă lucrurile care te fac să te simți bine.

Tu decizi ce înseamnă asta pentru tine.