Video

Transcriere

Erai în drum spre casă când ai murit.

Ai avut un accident de maşină.

N-a fost nimic deosebit,

însă a fost fatal.

A fost o moarte ușoară.

Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze

dar fără succes.

Corpul ţi-a fost așa de distrus,

încât îți e mai bine că ai murit, crede-mă.

Și atunci m-ai întâlnit pe mine.

“Ce s-a întâmplat?”

“Unde sunt?”

“Ai murit”, ţi-am răspuns direct.

Nu avea rost să o iau pe ocolite.

“A fost… a fost un camion…”

“… şi a început să derapeze.”

“Da.”

“Am… am murit?”

“Da.”

“Dar nu fi trist. Toată lumea moare.”

Te-ai uitat împrejur.

Nu era absolut nimic.

Numai tu şi cu mine.

“Ce este locul acesta?”

“Asta-i viaţa de după moarte?”

“Mai mult sau mai puțin.”

“Ești… Dumnezeu?”

“Da, eu sunt Dumnezeu.”

“Copiii mei… soţia mea…”

“Ce-i cu ei?”

“Vor fi în regulă?”

“Asta îmi place să aud…” am zis.

“Tocmai ce ai murit şi te îngrijorezi pentru familia ta. Nemaipomenit.”

Te-ai uitat la mine cu fascinație.

Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu.

Mă vedeai ca pe un bărbat sau ca pe o femeie oarecare.

O vagă siluetă autoritară, probabil

“Nu te îngrijora,” ţi-am zis.

“Vor fi bine.”

“Copiii tăi îşi vor aduce aminte de tine ca fiind perfect în orice fel, nu au avut timp să te judece.”

“Soţia ta va plânge pe dinafară,

dar sufleteşte se va simți eliberată.”

“Sincer, căsnicia voastră nu mergea chiar aşa de bine.”

“Dacă te face să te simți mai bine,

ea se va simți foarte vinovată pentru acest sentiment.”

“Oh…”

“Şi… ce se-ntâmplă acum?”

“Mă duc în Rai,

sau în Iad, sau ceva de genul…?”

“Niciuna.”

“Vei fi reîncarnat.”

“Ah!”

“Deci hindușii aveau dreptate.”

“Toate religiile au dreptate, în felul lor.”

“Mergi cu mine.”

“M-ai urmat în timp ce străbăteam cu pași repezi vidul.”

“Unde mergem?”

“Nicăieri în mod special.”

“Doar este plăcut să te plimbi în timp ce vorbești.”

“Atunci, care este sensul?”

“Când mă renasc,

o voi lua de la zero, nu-i aşa?

Ca un bebeluş.

Toate experienţele şi tot ce am făcut în această viață

nu vor conta?”

“Nu e chiar aşa.”

“Ai înăuntrul tău toate cunoştinţele

şi experienţele din vieţile tale anterioare.

Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acum.”

M-am oprit din mers,

şi te-am luat de după umeri.

“Sufletul tău este mai splendid, mai frumos și mai mare decât îți poți imagina.

Mintea umană poate să conţină doar o mică bucaţică din ceea ce eşti tu cu adevărat.

E ca şi cum ţi-ai băga degetul într-un pahar cu apă,

ca să vezi dacă e caldă sau rece.

Pui o mică bucăţică din tine în pahar,

şi când o iei înapoi

ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut.”

“Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani,

așa că nu ai avut timp să îți descoperi restul conștiinței tale uriașe.

Dacă mai stăm mult pe aici,

o să începi să-ţi aduci aminte tot.

Dar n-are rost să facem asta între fiecare două vieți.”

“Şi atunci, de câte ori am fost reîncarnat?”

“Ah… multe, nenumărat de multe ori.

Şi în multe vieţi diferite.”

“Acum te trimit să fii o ţărăncuţă chineză în anul 540.”

“Stai… poftim?”

“Mă trimiţi înapoi în timp?”

Hmm, cel puțin tehnic.

Timpul pe care îl știi există doar în universul tău.

Lucrurile sunt diferite de unde vin eu.”

“Tu… tu de unde vii?”

“Ah, desigur că vin și eu vin de undeva.”

“De undeva din altă parte.

Şi mai sunt alții ca mine.

Sunt sigur că ai vrea să afli cum e acolo,

dar sincer, n-ai înțelege.”

“Oh…”, ai zis un pic amăgit.

“Dar stai,

dacă mă reîncarnez în alt timp,

aş fi putut să interacţionez cu mine însumi într-un anumit moment.”

“Bineînţeles. Se întâmplă mereu.

Şi cum amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele,

nici nu-ți dai seama că se întâmplă.”

“Şi atunci, ce rost au toate acestea?”

M-am uitat în ochii tăi:

“Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest întreg univers,

este ca tu să te maturizezi.”

“Vrei să zici… omenirea.

Vrei ca noi să ne maturizăm?”

“Nu, doar tu.

Am făcut tot acest univers doar pentru tine.

Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti,

creşti, te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare.”

“Doar eu?

Cum rămâne cu ceilalți?”

“Nu există ”ceilalți”.

“În acest univers

nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine.”

Te-ai uitat la mine pierdut.

“Dar restul oamenilor de pe Pamânt…?”

“Toţi sunt tu. Diferite reîncarnări ale tale.”

“Stai puțin. Eu sunt toţi oamenii?!”

“Acum înțelegi!”

“Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată?”

“Sau care va trăi,”

“da!”

“Eu sunt Abraham Lincoln?”

“Și eşti în acelaşi timp şi John Wilkes Booth.”

“Eu sunt Hitler?”, ai întrebat îngrozit.

“Și eşti şi milioanele de oameni pe care le-a ucis "

“Eu sunt Iisus?”

“Da, și eşti şi toţi cei care l-au urmat.”

Ai amuţit.

“De câteori ai nedreptățit pe cineva,

te-ai nedreptățit pe tine însuţi.”

“Fiecare act de bunătate pe care l-ai facut,

ți l-ai făcut ție.

Orice fericire sau supărare trăită vreodată de orice om

a fost sau va fi trăită de tine.”

Te-ai gândit multă vreme.

“De ce?”

“De ce să faci toate acestea?”

“Pentru că într-o zi, vei fi ca şi mine.

Căci asta eşti.

Eşti ca şi mine. Eşti copilul meu.”

“Wow!” ai zis neîncrezător.

“Vrei să spui… că eu sunt un Dumnezeu?”

“Nu, nu încă. Eşti un fetus, încă mai crești.

Dar după ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile posibile,

înseamnă că ai crescut îndeajuns ca să te naşti în lumea mea.”

“Deci tot acest univers,

Este doar…

“Un ou!”, am răspuns.

“Acum este timpul să te trimit în viaţa următoare.”

Şi te-am trimis.

”THE EGG” DE ANDY WEIR (“OUL”)

ANIMAT DE KURZEGESAGT