Video

Transcriere

Cu toții ne simțim singuri câteodată.

Când nu avem lânga cine să stăm la masa de prânz.

Când ne mutăm într-un oraș nou.

Sau când nu are nimeni timp de noi în weekend.

Totuși, în ultimele decenii, acest sentiment ocazional

A devenit cronic pentru milioane de persoane.

În Marea Britanie, 60% dintre cei între 18-34 de ani

Au declarat că adesea se simt singuri.

In SUA, 46% din întreaga populație

A declarat că se simt singuri destul de des.

Trăim în cea mai conectată perioadă din istoria umănițatii

Și totuși, un numar fără precedent de oameni se simt izolați.

A te simti singuratic și a fi singur nu sunt același lucru.

Poti sa te simti fericit de unul singur,

și sa uraști fiecare secundă când ești înconjurat de prieteni.

Singurătatea este o experiență subiectivă și individuală.

Dacă te simți singur, chiar ești singur.

Un stereotip comun este că singurătatea afectează doar persoanele care nu știu să vorbească cu alti oameni

sau nu știu cum să se comporte cu cei din jur.

Dar studiile bazate pe intregi populații au arătat că abilitățile sociale

nu fac practic nici o diferență la adulți

când vine vorba de legături sociale.

Singurătatea îi poate afecta pe toți.

Bani, faimă, putere , frumusețe, abilitățile sociale sau o personalitate grozavă

Nimic nu te poate apăra de singurătate,

pentru că face parte din propria ta biologie.

1. CE ESTE SINGURĂTATEA?

Singurătatea este o funcție fiziologică, la fel ca foamea

Foamea te face să fii atent la nevoile fiziologice

singurătatea te face să fii atent la nevoile sociale.

Corpului tău îi pasă de nevoile sociale

deoarece cu milioane de ani în urmă era un indicator important al șanselor tale de a supraviețui.

Selecția naturală răsplătea strămoșii noștri pentru colaborare și formarea de legături între ei.

Creierul nostru s-a dezvoltat și a devenit

din ce în ce mai bine adaptat la recunoașterea emoțiilor și gândurilor celorlalți

și mai bun la formarea legăturilor sociale.

A fi sociabil a devenit parte a biologiei noastre.

Te nășteai în grupuri de 50-150 de oameni

cu care aveai să îți petreci tot restul vieții.

Obținerea de suficiente calorii,

statul în siguranță și la căldură sau îngrijirea copiilor

era ceva practic imposibil de realizat de unul singur.

A fi împreună însemna supraviețuire.

A fi singur însemna moarte.

Deci era crucial sa te înțelegi cu ceilalți.

Pentru strămoșii tăi cel mai amenințător lucru pentru supraviețuire

nu era să fie mâncați de un leu

ci să nu primească afecțiunea socială a grupului și să fie excluși.

Pentru a evita asta, corpul a creat un sistem de apărare: “durere sociala”

Durerea de acest tip este o adaptare dată de evoluția împotriva respingerii:

un fel de sistem de avertizare format pentru a opri comportamentul care duce la izolare

Stramoșii tăi care au trăit respingerea ca fiind dureroasă

aveau o probabilitate mai mare in a-și schimba comportamentul după respingere,

așa ca ramaneau in trib,

iar cei care nu, erau alungati și cel mai probabil mureau.

De aceea respingerile dor.

Și chiar mai mult de atât, de ce singurătatea este așa de dureroasă.

Aceste mecanisme care ne țin conectați

au funcționat de minune pe parcursul istoriei.

Până când oamenii au început să-și construiască o nouă lume pentru ei.

2. DEZAVANTAJUL LUMII MODERNE

Epidemia de singurătate pe care o vedem astăzi a început, de fapt, la sfârșitul Renașterii.

Cultura vestica a început să se axeze pe individ.

Intelectualii s-au îndepărtat de colectivismul Evului Mediu

in timp ce tineretul teologiei Protestante punea accentul pe responsabilitatea proprie.

Această tendință a accelerat în timpul Revoluției Industriale.

Oamenii au părasit satele și câmpurile pentru a lucra în fabrici.

Comunități care au existat pentru sute de ani

au început să se dizolve, în timp ce orașele creșteau.

În timp ce lumea s-a modernizat repede,

această tendință a crescut din ce în ce mai mult.

Astăzi, traversăm distanțe mari pentru noi locuri de muncă, dragoste și educație,

și ne lăsăm viața socială în urmă

Întâlnim mai puțini oameni în persoană și mai rar decât în trecut.

In SUA, numărul de prieteni apropiați

a scăzut de la 3 în 1985 la 2 în 2011

Majoritatea oamenilor cad în singurătate cronică din greșeală.

Ajung adulți și devin ocupați cu munca,

universitatea, dragostea,

copiii și Netflix-ul.

Pur și simplu nu mai au timp.

Cel mai convenabil și ușor de sacrificat lucru este timpul cu prietenii.

Până ce te trezești într-o zi și îți dai seama că te simți izolat.

Și că tânjești după relații apropiate.

Dar e greu sa găsești legături strânse ca adult,

iar astfel singurătatea poate deveni cronică.

În timp ce oamenii cred că iPhone-urile și rachetele sunt minunate,

corpul și mintea ne sunt în mare parte la fel cum erau și acum 50,000 de ani în urmă:

Încă suntem biologic adaptați către a fi alaturi unii de alții.

3. CUM OMOARĂ SINGURĂTATEA?

Studii de scară largă au arătat că stresul provocat de singurătatea cronică

este printre cele mai nesănătoase lucruri pe care le putem trăi ca oameni.

Te face să îmbătrânești mai repede,

face cancerul mai mortal,

face Alzheimer-ul să avanseze mai rapid,

și slăbește sistemul imunitar.

Singurătatea este de două ori mai mortală decât obezitatea

și la fel de mortală ca fumatul unui pachet de țigari pe zi.

Cel mai periculos lucru este că

odată ce devine cronică, se poate auto-menține.

Durerea fizică și socială folosesc mecanisme asemănătoare în creier.

Ambele se simt ca o amenințare

astfel, suferința socială impune comportamente de apărare când te afectează.

Când singurătatea devine cronică,

creierul tau intră în modul de autoapărare.

Începe să vadă pericole și ostilitate peste tot.

Dar asta nu e tot.

Unele studii arată că atunci când te simți singur

creierul este mult mai receptiv și alert la semnalele sociale

devenind în același timp mai slab în interpretarea acestora în mod corect.

Ești mai atent la cei din jur, dar îi întelegi mai puțin.

Partea creierului care recunoaște fețele

se dereglează și este predispusă la a categorisi fețele neutre ca fiind ostile

ceea ce le face greu de suferit.

Singurătatea te face să presupui ce e mai rău despre intențiile celorlalți.

Din cauza acestor percepții greșite

poți deveni mai egocentric pentru a te apăra.

ceea ce te poate face să pari mai rece, neprietenos și ciudat decât ești.

4. CE PUTEM FACE ÎN PRIVINȚA ASTA?

Dacă singurătatea a devenit o parte majoră din viața ta,

primul lucru pe care îl poți face este să recunoști ciclul vicios în care ai putea fi prins.

De obicei este cam așa:

O primă senzație de izolare duce la

sentimente de tensiune și de tristețe.

Ceea ce te face sa îți concentrezi atenția la interacțiunile negative cu ceilalți.

Asta îți face gândurile despre tine și ceilalți mai negative.

Ceea ce îți schimbă comportamentul.

Începi să eviți interacțiunile sociale.

Ceea ce duce la mai multe sentimente de izolare.

Acest ciclu se agravează

și este din ce în ce mai greu de scăpat.

Singurătatea te face să stai mai departe de ceilalți la școală,

să nu răspunzi la telefon când te sună prietenii,

să refuzi invitațiile până când acestea încetează să vină.

Fiecare dintre noi are o impresie despre el însuși

Și dacă impresia ta despre tine este că oamenii te exclud, vor simti și ei asta.

Și astfel lumea din exterior poate deveni așa cum o vezi tu.

Acesta este de multe ori un proces lent care durează ani,

și care se poate încheia cu depresie

și cu o stare mentală care împiedică conexiunile chiar dacă le dorești.

Primul lucru pe care îl poți face pentru a scapă este să

accepți că singurătatea e un sentiment normal și nu ceva de care să-ți fie rușine.

Toată lumea simte singurătatea la un moment dat in viață,

este o experiență trăită de toți oamenii.

Nu poți elimina sau ignora un sentiment până când dispare ca prin magie,

dar poți accepta ca îl simți și să scapi de cauzele lui.

Poți să auto-examinezi la ce te concentrezi,

și să verifici dacă nu cumva te concentrezi selectiv pe lucrurile negative.

A fost această interacțiune cu colegul chiar negativă?

Sau era doar neutră sau chiar pozitivă?

În ce a constat de fapt interacțiunea? Ce a spus cealaltă persoană?

A spus ceva rău? Sau ai dat tu alt sens cuvintelor sale?

Poate că acea persoana nu a reacționat negativ, dar pur și simplu nu avea timp.

Apoi sunt gândurile tale despre lume:

Presupui ce este mai rău despre intențiile celorlalți?

Intri într-o situație și deja te-ai gandit cum va decurge?

Presupui că alții nu te vor în preajma lor?

Încerci să eviți să fii rănit și nu riști să fii deschis?

Și dacă e așa, poți încerca să le oferi o a doua șansa?

Nu poți doar să presupui că nu sunt împotriva ta?

Poți risca să fii deschis și vulnerabil din nou?

Și, în final, comportamentul tău:

Eviți oportunitațile de a fi lângă alte persoane?

Cauți scuze să respingi invitații?

Sau îi îndepărtezi preventiv pe ceilalți pentru a te apăra?

Te comporți ca și cum ai fi atacat?

Chiar cauți noi legături sau doar te complaci în situație?

Desigur, fiecare persoană și situație e unică și diferită,

și doar introspecția de una singură poate să nu fie de ajuns.

Dacă simți că nu poți rezolva problema de unul singur,

te rog încearcă să găsești ajutor profesional.

Nu e o dovadă de slăbiciune, ci de curaj.

Oricum ne-am uita la singurătate,

fie ca la o problemă strict individuală care necesită rezolvare pentru a crea mai multă fericire,

sau o criză a sănătații publice,

este un lucru care merită mai multă atenție.

Oamenii au creat o lume plină de lucruri minunate.

Și totuși, nici un lucru strălucitor făcut de noi

nu e capabil să satisfacă sau să înlocuiască nevoia noastră biologică de conexiune.

Majoritatea animalelor primesc tot ce au nevoie de la lumea înconjurătoare

Noi primim ce avem nevoie unii de la alții.

Și trebuie să ne construim lumea bazându-ne pe asta.

Să încercăm ceva împreună:

Să îi scriem cuiva astăzi.

Nu contează dacă te simți singur sau dacă doar vrei să faci ziua cuiva mai bună.

Poate îi poți scrie unui prieten cu care nu ai vorbit de ceva vreme,

să suni pe cineva din familie de care te-ai îndepărtat,

să inviți un coleg de muncă la o cafea,

sau să mergi undeva unde de obicei ți-e frică să mergi sau ți-e lene să mergi,

cum ar fi un turneu de Dungeons&Dragons sau un club sportiv.

Fiecare e diferit, deci tu știi ce ți s-ar potrivi mai bine.

Poate că nu vei avea niciun rezultat, dar e ok.

Fă-o fără să ai așteptări.

Scopul e să te deschizi puțin;

Să îți antrenezi mușchii sociali astfel încât să devină puternici în timp.

Sau să îi ajuți pe alții să îi antreneze.

Vrem să recomandăm două cărți pe care le-am citit pentru acest video.

“Emotional First Aid” de Guy Winch

O carte care adresează, printre altele,

cum să facem față singurătății, într-un mod foarte util

Și cartea “Loneliness: Human Nature and the Need for Social Connection”, de John T. Cacioppo & William Patrick

Este o carte de explorare distractivă și științifică

despre de ce simțim singurătatea la nivel biologic,

cum s-a răspândit în societate

și ce spune știința în vederea scăpărea de singurătate.

Link-urile pentru ambele cărți sunt în descrierea videoclipului

Mulțumim pentru vizionare. Nu uitați să vă abonați!